A fost odatã o tânãrã prinţesã pe nume Élise, care trãia într-un castel înconjurat de pajişti întinse şi pãduri parfumate.
Într-o dimineaţã de primãvarã, în timp ce se plimba lângã vechia moarã, auzi nişte sunete slabe. Urmând zgomotul, descoperi o cãruţã mare în care erau închişi 33 de iepuri albi albinoşi. Blana lor era albã ca zãpada, iar ochii lor roşii strãluceau ca nişte mici rubine.
Iepurii pãreau trişti şi speriaţi. Élise aflã cã fuseserã capturaţi pentru a fi expuşi în cuşti la un târg îndepãrtat. Inima prinţesei se strânse.
— Nicio fiinţã nu ar trebui sã trãiascã închisã dacã viseazã sã alerge liberã, spuse ea.
Cu ajutorul prietenilor din regat, deschise cu grijã fiecare cuşcã. Unul câte unul, iepurii sãrirã afarã. Unii au fugit în iarba înaltã, alţii s-au oprit o clipã sã se uite la prinţesã, ca şi cum i-ar fi mulţumit.
Când ultimul iepure a fost eliberat, ceva extraordinar s-a întâmplat. Iepurii formarã un cerc mare în pajişte, apoi sãrirã toţi de trei ori. Atunci o ploaie de petale albe cãzu din cer, acoperind peisajul cu un vãl strãlucitor.
Locuitorii regatului vãzurã asta ca pe un semn de fericire şi libertate. De atunci, pajiştea a fost numitã - Câmpul celor Treizeci şi Trei de Iepuri- iar în fiecare primãvarã, iepuri albi veneau sã se joace acolo.
Prinţesa Élise era cunoscutã ca fiind protectoarea animalelor.Iar cei 33 de iepuri albinoşi au trãit liberi şi fericiţi, alergând sub stele şi printre flori sãlbatice.
Şi se spune cã, în nopţile cu lunã plinã, încã li se pot vedea siluetele albe dansând pe pajişte, în amintirea zilei în care o prinţesã le-a redat libertatea.
