Încât Kant este sigur de ideile pe care le are şi poate decide cã morala poate fi expresia acestora şi etica un rezultat, o sumã; Spinoza cãutând necesitatea ideilor plecând de la natura, trecând prin Dumnezeu şi în Dumnezeu, gãseşte loc pentru noi încât ideea trebuie sã existe, sã exprime în noi şi sã cuprindã ca într-o îmbrãţişare " totul ". Înţelegere de unde provine ideea, cã este adevãratã şi cuprinde "totul ", cã raportându-ne la aceasta şi nu poate fi decât teoreticã, o demonstraţie, o speculaţie. Cum putem trãi viaţa dacã nu urmând paşii naturii şi lipsindu-ne de sentimente ca şi cum ar fi speculaţii? Nu!? Doar lipsiţi de idei eterne putem respira libertatea şi în singurãtate singura diferenţã de întuneric. Deci dacã existã o idee sau un mod de a gândi ce cuprinde "totul ", în traiectoria timpului poate purta ca fiind fãrã timp chiar şi ca o palidã razã, fericirea pentru cã ideea cea adevãratã nu poate cuprinde nimic de folos.
Totuşi este doar teorie, ce prevede ca şi cum ar revela un punct unde realitatea ne ajunge în timp şi spaţiu ca o undã imaginarã ce pare sã contamineze tot ceea ce existã într-un vãl parcã de magie: libertatea. Ce vom face? Dupã este uşor cu regret imagina scenarii şi filme ce vor determina viitoare moduri de a reacţiona. Reacţia fiecãrui muşchi şi forţa cu care exprimi au sensul lor însã acea idee ce nu poate fi greşitã conduce jocul. Este uşor sã greşeşti în mişcare şi în forţa pusã iar acestea corup cum am zis ideea care însã neputând sã fie distrusã se clasificã ca şi un ecou în minte. Ideea are consecinţe morale şi e firul ce leagã etica la viaţa de zi cu zi. Paradoxal poţi dori sã faci bine însã fãrã sã cauţi perfecţiunea sã laşi aceastã stradã şi cu neplãcere sã accepţi învingerea; sau poţi cãuta perfecţiunea dar neputând sã o obţii sã accepţi faptul ca fiind accidental.
