gãsesc
cã nu e cu putinţã
sã merg în direcţie opusã
cât strigãtul peniţei
îmi cântã
cele mai tainice gânduri
zburate de pãsãri
şi sãrutate de ploi
nu vreau sã tulbur zborul
cu vreun cer fãrã-nceput
aşa cã zãbovesc
la schitul erodat de stânci
şi-mi dumic ruga
mãcinatã de ora târzie a tânguirii
clãdeşte-mi locuinţã pe vechea temelie
sã-mi risipeascã rugina clipei
în tihna cuvintelor legate la gurã
cu o singurã bãtaie de inimã
pe pleoapã-mi aşez opaiţ
pulsând
eterna-i sete de luminã
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Domnule Tudor, sunt onoratã de prezenţa dv.fidelã şi de siguranţa ce-mi transmiteţi.
