în camera de lucru
soarele lumineazã palid
un sfârşit de septembrie
acuarele demodate
îşi potrivesc fardurile
în umbra şevaletului
pictorul
nu reuşeşte sã treacã nici de prima tuşã
încearcã sã citeascã în trecut
contururi nostalgice
gându-i zboarã spre cãtunul
ascuns de vârfurile plopilor
cu forme de vetre îndumnezeite
amintirile-i curg
rostogolindu-se orgolioase pe obraz
culorile scuturate din pensulã
smulg din mâinile pictorului
doar mâzgãlituri tremurate
rãmase în urmã s-au oprit
şi-l privesc în ochi
prea mult verde
descalţã-te de el
şi lasã-l în gardul de nuiele
din faţa casei pãrinteşti
