dincolo de târziul vieţii
flãcãrile-mi mângâie fântâna
şi-mi boteazã noaptea
în apã neînceputã
rãsãritul
cu o aripã infirmã
supraveghezã de la sol
înaltul zborului
în tainiţa gândurilor
rostirea mi-e de lut
înmugurit în dor de înviere
iar eu adun cuvinte în mãnunchiuri
le-agãţ în tindã
la oglinda înaltului
şi-aştept sã se-ntrupeze
în minuni...
