am înţeles iubitule
cã aerul respirã dorinţe
de când ai croit tipar vãzului meu
şi l-ai ferit de gol
cu preaplinul flãcãrii tale
mi-ai aprins ultimul anotimp cu o serenadã
pe şevaletul adâncurilor
atunci când pulsul mi-a urcat cerul
şi mi-a grãbit paşii
spre vieţi neconsumate de muritori
când mi-ai sãrutat rana
am ştiut adãpost în iertarea ta
şi strigarea mi-a fost curgere
printre degete prãfuite
cu încercãri de a ierta lumina
pentru tot întunericul cãscat în mine
