în palatul înalt ferestrele-s deschise
uşa ruginitã de neumblare
de când intrarea e liberã
tavanul sufletului a-ngãlbenit
de ieri întunericul nu mai geme
şi-a pansat rana cu un sunet dintr-un vers
prinţul şi-a pus supuşii sã şteargã praful
de pe pianul de dincolo de ani
urechea-i cere o melodie
şi ochiul un rãsãrit
dar a uitat partitura
în fila ultimei cãrţi cu prinţi şi prinţese
prin ferestrele deschise
luceferii de searã
toarnã uitare
pe clavirul nãpãdit de buruieni
