doarme în rãdãcina lumii
şarpele magic
energie primordialã încãtuşatã în lut
înţelepciuni în vertebra dintâi
brumãreşte limba lui despicatã
vederea ce nevãzut palpeazã
sãmânţã divinã
falnic te ridicã în ceruri când se trezeşte
(evoluţii uneori de estradã
în culise defrişând alteori înţelesuri)
şi-ţi despicã un soare în frunte
sã mai odihnesc respiraţia Domnului
o clipã
mã adaugã într-un târziu de-nserare bogatã
a timpului
vidului beatific
înfloresc altoiuri
din grinduri şi paseri mãiastre
forfoteşte de aripi
pântecul cald al mamei pãmânt
se trezeşte materia magicã dinlãuntru-mi
şarpele cântã în mine
în buchet de potenţe penajul
infinituri întinde
descãtuşat de gravitaţie zborul în mine se-nalţã
şarpele mai ridicã nişte zenituri
peste oblonul privirii
