în violete striaţii frecvenţa nopţii voluptãţi
a scurs între pliuri de suflet
neuronii inimii îmbrãţişãri înghesuie în tainice firide
de ecouri rãsunã cupola-i de zenituri
fãrã centurã de siguranţã în genuni de iubire se-aruncã
de aripi tatuat încolţeşte trupul lumii
din sãrutãrile noastre
umbrele fug ruşinate sã-şi scrie cv-uri
sub praguri stinghere
violete voluptãţi ale nopţii
deschid cele şapte guri ale divinului
în noi unul muzica sferelor începe sã curgã
lumea s-o urce în veşnicie
prin flautul sacru sonorizând lumina
în atriu înainte de-a rostogoli rugul
sângele împleteşte ceruri opuse în artere
îmbrãţişarea
ne respirã pe o singurã buzã
