tropoteşti prin mine
cine sunt în varul timpului cosmic
ce astru mi-aprinde parcurgerea
unul multiplicat în oglinzi mâncate de şerpi
sau întregul din tãlpi mergând pe altare
strãine cu mãşti schimbãtoare
deschizi fereastrã dualã
eşti pasager clandestin sau ai vizã de intrare legalã
în sãgeata ce sunt
imperiu
ce se hrãneşte pe sine din propria-i creştere
poarta-i aceeaşi şi tot eu rãspund
cu dreaptã mãsurã
nu voi sã ştiu cine eşti de ai gând curat
sau cãpuşa te roade de suflet
bucuria mea de-a vibra te spalã oricum
cu mine în pace sau rãnitã
dãruire rebelã desţeleneşte drumul spre cer
şi pentru tine acelaşi zar de moarte
viaţã veşnicã despicã
strãine ce tropoteşti dinafara timpului meu
din eul meu divizat vreau sã mã bucur întreg doar de jãratecul
cerului pe care-l mesteci alãturi de spiritul focului
