Între literele gândului meu câte un aerodrom
îşi etaleazã ocheadele ghiduşe,
îngerii încã mai aterizeazã
(spãrgând blocada tuturor neacceptãrilor infirme)
ca nişte planoare burduşite
contrabandã cu luminã fac fãrã odihnã
Printre coate şi sudalme,
talanga nãucitoare a vieţii mai picurã-n cãucul inimii
(amestecate destine prin limba-i ursitoare)
şi câte-o candoare de copil.
Dupã draperia surâsului sãu,
o zânã traseazã în chimia sângelui
Ariadne incandescente împletind cãrãri
Culoare imperiale cãtre sala tronului
picteazã memoria inimii!
Regalitatea din noi desfoliazã toate potenţele
din hambarele cerului.
Imperiul e gata sã punã sigiliu de infinit
pe inima noastrã!
