în caruselul nebun al unor jocuri fantaste sã ştiu unde sunt eu
tainiţele ferecate ale cunoaşterii vor sã-mi batã
cãrare de ruguri în talpã
din furnicarul interogaţiilor irump sãgeatã sângerie
cu zgomot sec desfoliindu-mã cartea vieţii îşi rãsfirã evantaiele
cad filele ca nişte ghilotine de luminã
în urma mea
caut semnul de carte dintre artere care-mi va spune: ãsta eşti tu
printre gloduri şi jarişti prin sacrul duh aerate
în smerenii parcurs
pleoapa Ta se-nchide blândã peste zbaterea mea
şi-un ultim gând înainte de naştere â€"
adie blând:
â€ţeşti în tot ceea ce Sunt rãmâne doar
s-o afli!â€
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Mulţumesc de sfat luminos Elianas! Da, simplitatea...câteodatã dau de ea, altãdatã...se-ascunde poznaşa de mine! Mesajele nu-mi lipsesc - cofragul e problema...Cu drag, Maria Elena
Mulţumesc de rãspuns, dragul meu! Având în vedere numele celui care a rãspuns întrebãrii mele, într-adevãr mã simt binecuvântatã! Voi cãuta într-adevãr sã creez un egregor al prieteniei! Binecuvântatã fie-ţi lumina interioarã! Cu drag, Maria Elena