Apa sângerie ce curge din ceruri
se-nlumeazã sã nascã minune,
cu nimb schimbãtor, când de-Arhanghel,
când de înger ghiduş,
când de zeu lacom de-mpãrtãşire
cu humã rãzvrãtitã.
Sã bea tot infinitul sub retinã vãzutã
doar OM înnoatã a timpului val
în contrarii durute;
prizonier în prea puţinã carne,
cernut în sitã
de flãcãri şi duh!
Apa sângerie ce curge cu ceruri
în calapod de curcubee,
aruncã-n cobiliţa vremii
minunea cu chip de înger,
Arhanghel, zeu însetat de lumire,
minunea OM â€"
ce-ncoroneazã divinitatea
în straie de humã!
