Am cunoscut o fatã cândva,
era tânãrã, frumoasã, nu ştia de palme, nici de bicuri -
avea încã luminã în priviri,
iar pe strãzile oraşului
pãrea o crizantemã pe râtul unui porc.
Dar s-a întâmplat ceva,
departe orice alegere ori voinţã,
ceva de ordinul contagiosului,
iar crizantema îşi înfipse rãdãcinile
în lãturile uscate şi-n râtul petrecut de belciug
şi se ofili,
se descompuse,
iar dupã o vreme cu greu mai putea fi distinsã
de scârnãvia în care plutea.
Atunci am putut spune cu toţii
cã fata devenise femeie.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
sunt cuvinte în aceastã poezie care îi pãlesc frumuseţea
