Autor:	cristi ( c.risti ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Suflet strãin şi firea o nebunã

Eram doar eu sub bolţi nimic nu se vedea aproape nici o stea doar umbre trase-n dãlţi cu norii uzi şi mulţi cerul se-acoperea... în ploaie sã tot stai sa-asculţi pe treapta templului Artemis în noaptea umbrelor de timp spre visul mare ca sã fi admis doar virtualul vechi promis. Ciudate-nchipuiri nocturne legau pe chipul orelor diurne sensuri giratorii fãrã noimã cu gânduri prinse-n baionete deconspirau pacturi secrete, mai vechi şi tãinuite alianţe între suflet inimã şi minte. Parcã aud vocea vechilor poeţi, le-aud venind încet din cer îmi aminteşte de-o legendã, o fi chiar odiseea lui Homer? Înaintam cu luntrea veche pe râul trist al Raiului eram simplu cautãtor al Graalului... se-aude o uşã-n poarta apusului oprisem între cãlãtorie şi popas, prin garduri vedeam câinii iadului glasuri obraznice în minte mã împingeau într-un impas apoi... dintr-o datã se-aud romanţe... era... praf mult, amurg, cãruţe, e-un drum de ţarã, femei vorbãreţe case vesele, vinul era destul... şi... rãtãcesc cu Aghiuţã împreunã strãin îmi este sufletul şi firea omeneascã o nebunã.

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Elma, eşti drãguţã dându-mi dreptate...dar n-ar trebui sã fie aşa...credeam cã doar eu simt asta. Mulţumesc.	c.risti
2.	"firea omeneasca o nebuna" ai dreptate!	Elma
3.	Mulţumesc de trecere Angel...pun de-o cafea? (virtualã)	c.risti
4.	Doamne ce amestec de metafore, gânduri şi trãiri...:)..cineva va face lumina....:)	Angel

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]