mi-e teamã
sã fiu prizoniera cãldurii tale
când
dorul rãsare pe ger devreme
prind
pojghiţã de gheaţã la picioare
ştiind totul la rãsãritul lor
de la apus vreau totul
înveşmântatã de o altã fire
cu ţãrâna în devenire
printre gheare cârcite
spoiesc mormântul cu frunze
înfãşurat
cu mantaua ce cândva
de pe inima goalã
cãzuse
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
am prins ideea de baza si mi-a placut. ma bucur ca te-am gasit, imi place cum scrii iar daca permiti o critica: trebuie sa te organizezi putin.atat. mult succes si promit ca revin sa te citesc!
