cu faţã întoarsã catre ieri
chipul mult prea alb
în oglinzi întârziate
ceea ce mai vede plutind
este iluzia presãratã
cu
veselie şi lacrimi
singura cu care mã unesc bucatã cu bucatã
la capãtul unei necruţãtoare lupte
viaţã inexprimabilã
primesc
amestec de memorie în curbe obosite
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
"cu faţã întoarsã catre ieri"
Nu ne putem gandi numai la viitor nu-i asa?
Pana la urma, cu totii suntem suma a ceea ce am trait.
"în oglinzi întârziate" eu gasesc regretul trecerii timpului. Gresesc?
