lacrimi în ochi
se-adunã sub copacul ce picurã iubire
dragostea strânsã în pumni
zbiarã între degete
dupã puterea celor douã braţe
ce-şi strâng mâna
pânã ce faţa se îmbujoreazã
cu aerul de rochie încins
fãrã s-o poatã înţelege
se dizolvã
şi piere prin preajmã
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Dorian, multumesc pentru citire...conteaza mult pentru mine.
Doar o sugestie-debutul e putin cam dramatic, abunda in motive reciclate. Aerul de rochie inchis merita ceva mai puternic, o atmosfera mai bine conturata pentru ca este un contrast intre prima jumatate si potentialul ultimelor versuri.
Inca o data, e doar o sugestie.
Felicitari oricum pentru text.
