cãnd tu n-o sã mai fii
rãmân în prag
apropiatã de locul
unde sãmânţa de iubire
înşir-te mãrgãrite a crescut
şi-am sã mã rog
în dimineaţa printre flori
sã construiesc
din piatra provenitã din înalt
un el
pe-o cetinã de brad
sã duc mireasa
la casa mirelui din rai
prin munţi
sã car
cu greutate
inele de argint
drept garanţie
cã doi ochi albaştrii
umezi
desprinşi
dintr-un roi de stele
am iubit
