Candva eram puri si liberi,
Alaturi de vulturi planam cu privirile,
Trecutul, obiceiurile, stramosii, pana ieri
Le-am putut pastra nealterate, dar zilele
Acelea au apus,
Am ajuns in rezervatii
Urmand calea lacrimiilor...
Curand sufletele noastre se vor bucura
De libertate din nou,
Privirile noastre vor putea imparti cerul
Cu vulturii,
Casele noastre isi vor recapata totemul
Si fiecare se va putea bucura,
Cand nu vom mai trebui sa impartim pamantul.
Pana atunci mentinem focul aprins,
Mocnind,
A istorie, a traditie si durere,
Lacrimile ce secole au curs,
Poate curand se vor usca
Si ne vom putea bucura din nou
De lume,
De netimp,
Nealterati,
Liberi in salbaticia noastra.
Curand vei asculta povestea mea
Prin sangele meu,
Prin vulturi,
Prin mustangul ce din nou va prinde a zburda.
|
