Pereti de ganduri agata chipuri,
Portrete, schite vesnic aninate,
Un chip de ceara mi-agata ades privirea,
Doi ochi de mare rad, surasuri intinate.
Pierd controlul, des mi-inalt privirea catre inima-i de panza
Croiesc trairi profunde, imi tes un dor de foc.
Din iubire vie ata mea te coase,
Dar in tablou de inima nu-i loc.
Te-as pune-n rama ochi de azururi
Sa te privesc o zi si-o zi,
Dar iar ma-nec in doruri fara capat
Si pensula imi cade, ma pierd si tu nu stii.
Si trece-o saptamana, si-a doua si-inca doua
Te cos si te pictez din ganduri si din suflet.
Ajung la inima-ti pagana, inecata-n uitare,
Dar ata si vopseaua se sting pe nesperate.
Sa te creez iar m-as apuca
Inima se scufunda incet in marea ta,
Ma-ntorc acum iar la inceputuri
Dar pulsul tau s-a stins de-a pururi.
De ce-s numai himere si plasmuiri desarte,
Oare-s imagini si mii si mii de soapte ?
Nu mai veni! Acum mai tare strig-
N-ai existat si nici n-o sa existi…
Las a mea viata pe rederulare.
Ma-nchpui doar o clipa de te-as avea in fata
Ma manii si ma sperii de-acelasi vis din nou,
Oare ma-ndragostisem numai de-un tablou ?
