Snow white on the beach or the interview with the last dwarf then knows her
Actul întâi (nu se ştie dacã va fi gãsit şi al doilea)
O noapte întunecatã, afarã este furtuna, tunete, fulgere, în marea salã a palatului nu este nimeni, ferestrele se deschid brusc, apar osteni care încearcã sã le închidã dar vântul pare extraordinar de puternic, îi împinge înapoi, rãmân cu ferestrele în braţe, d-abia se ţin pe picioare, se aude o voce urlând; Ce e vijelia asta!!! Cine-şi permite sã-mi deschidã ferestrele?? Nu se poate! Înceteazã vânt nebun!
Brusc se opreşte vijelia. Ostenii ies spãşiţi. Împãrãteasa se duce în faţa uriaşei oglinzi, se studiazã, lumânãrile pâlpâie, împãrãteasa merge cu paşi mari, de fiecare datã se întoarce la oglindã, se opreşte brusc şi întinde braţul
Împãrãteasa: Spune cine este cea mai frumoasã din acest regat!!!!
Linişte
Împãrãteasa (urlã): Spune odatã, ce faci, dormi?!!! Am dat o avere pe tine ca sã dormitezi? Rãspunde!!!
În oglindã apare chipul unui bãtrân rotofei, se uitã speriat, casca de i se rup fãlcile, nu înţelege ce se întâmplã...
Împãrãteasa: Tu cine mai eşti?
Chipul: Mã scuzaţi alteţã, doamna din oglindã nu se simte prea bine şi m-a rugat sã-I ţin locul!
Împãrãteasa: Te-a rugat? În fine! Sper cã nu vorbesc cu un terchea berchea! Ce ştii sã faci? Ce puteri ai?
Chipul: Dragã doamnã.. (îşi dã o palmã peste gurã) Alteţa voastrã, eu sunt protectorul femeilor gravide şi al celor care pierd la jocurile de noroc, bãrbate şi femei, mii de scuze, dar e un adevãr, au aceastã dambla!!! De fapt eu dau ultima şansã când cineva are nevoie de aşa ceva, destul de stresant dacã mã gândesc cã solicitãrile nu se opresc niciodatã, noroc cã am un somn adânc şi mã refac repede!
Împãrãteasa: Am observat! Nu vãd ce am avea de discutat... totuşi, dacã tot ai apãrut spune-mi, cã bãnuiesc umbli prin tot regatul, cine este cea mai frumoasã în împãrãţia mea???
Chipul se frãmântã, îşi face pãrul vâlvoi, vorbeşte disperat la vreo trei telefoane mobile, chipul îi afişeazã fã o perplexitate idioatã: Alteţã.. ce sã zic..
Împãrãteasa: Spune odatã, pânã nu te fac praf cu oglindã cu tot!!!
Chipul: Doriţi o statisticã oficialã, un sondaj de opinii cu o marjã de eroare micuţã, micuţã???
Împãrãteasa: Vreau sã aud Pãrerea TAAA!!!!!!!
Chipul: Pãrerea mea? Desigur, fireşte, nici nu se pune problema, dar care dintre pãreri, cã nu-mi dau seama de cea mai potrivitã, pãrerea mea? Alteţã, cu tot respectul... cu toate consideraţia... sunteţi cea mai frumoasã!... dar...
Împãrãteasa: Dar ce???
Chipul: Cum sã mã exprim... este acest dar... Unul mic, mic de tot, un dar infim, ce sã face eu dacã el existã şi nu pot sã -l elimin, sã-l fac invizibil, sã mã fac cã nu l-am observat, da, este cel mai bine, nu l-am observat şi gata!
Împãrãteasa: Nu te juca! Ce este cu acest dar!!!!
Chipul: dar... cum sã zic... dar Albã... Albã ca zãpadã, în sfârşit!... sondajele de opinii, bârfa mondenã, alteţã, gura lumii slobodã, ce sã mai îmi bat capul
Împãrãteasa: M-ai înnebunit de tot! Ce vrei sã spui cu Albã ca zãpada!
Chipul: Nu eu!! Nuuuu! Vã rog din suflet!!! Sondajele, opinia publicã, ratingul, audienţa!.. Se pare cã ar fi mai...
Împãrãteasa: Mai cum?
Chipul: Dar vã jur cã nu e relevant, e doar zvonisticã, bârfa, cârcoteala! Mai frumoasã Alteţã, cum sã fie, mai frumoasã, cea mai frumoasã, mai sexy, mai glamour!
Gata, am zis-o, omagiile mele, sluga voastrã prea plecatã împãrateasã luminatã, eu am fugit!
Chipul dispare subit.
Împãrãteasa scoate un rãcnet: Aaaa! Din nou inocenta asta! A câta oarã sã se repete istoria? A câta oarã trebuie sã mã descotorosesc de ea? L-am rugat pe împãrat sã o trimeatã la studii în strãinãtate, pe altã planetã, în alt sistem solar!
Degeaba! Pe dumneaei n-o intereseazã studiile decât cele de grãdinãrit, nu se fardeazã, nu foloseşte produse cosmetice, e atât de naturalã fiinţa asta încât o industrie de lucruri rafinate şi de lux ar da faliment dacã dumneaei ar avea discipoli! Cu toate astea uite unde am ajuns! Este din nou cea mai frumoasã!!! Se pare cã soluţia va fi extremã! Sã disparã! Sã n-o mai vãd! Sã piarã! Oşteni, sã vinã vânãtorul şef!
Dupã câteva minute bune de aşteptare se aude cineva cântând vesel, se agaţã de uşã enormã de la intrare, aproape cã picã încercând s-o închidã, este afumat rãu. O descoperã pe împãrãteasca, îşi revine, vorba vine
Vânãtorul: Alteţã!! (face o plecãciune şi picã într-o o poziţie comicã la picioarele împãrãtesei)
Împãrãteasa: Mã miram sã fii treaz, mã gândesc cum de nu te-ai împuşcat pânã acum, ai devenit alcoolic domnule, sã-ţi fie ruşine!
Vânãtorul (din aceeaşi poziţie) Şi ruşinea a fugit Alteţã, cã nu suporta damful!! Scuzaţi... a fost o... petrecere... Aia micã, ştiţi... şi-a serbat majoratul?
Împãrãteasa: Care aia micã, dumneata nu ai copii! Ori au apãrut unii din florii? Acum, la anii dumitale!!! Ai luat-o chiar razna!
Vânãtorul: Nu, nu, e vorba de aia micã a alteţei sale împãratul, domnişoara Albã!
Împãrãteasa: Ce??? Hai cã în împãrãţia asta toţi îşi fac de cap! Eu de ce nu am fost informatã? De ce nu mi s-a spus!
Vânãtorul (spãsit): N-am vrut sã vã enervaţi, a fost ceva discret, un cerc restrâns!
Împãrãteasa: Observ, aşa de restrâns cã te-ai fãcut criţã!
Vânãtorul: Recunosc, am amestecat licorile! Doar ştiţi, şampanie cu vin, cognac cu votcã, combinãri de patru luate câte douã! Vã imaginaţi, şase combinaţii, m-au dat gata! Mii de scuze!! Vã rog iertare alteţa voastrã, sluga voastrã prea plecatã (râgâie discret)
Împãrãteasa se îndepãrteazã oripilata
Împãrãteasa: Eşti chiar porc domnule, scoalã-te, trezeşte-te şi bagã la cap! Ce te uiţi aşa tâmp la mine?
Vânãtorul: Alteţã, este cutremur! Se mişca ferestrele!
Împãrãteasa: Te-a îndobitocit alcoolul, ai halucinaţii, i-a loc mai bine şi mãcar destupã-ţi urechile!
prima parte
