Un motan de rasã
Stãpân peste o-ntreagã casã
Ieşind plictisit la plimbare
Constatã cu stupoare
Cum o pisicã
Slãbãnoagã, jigãritã,
Alerga disperatã
Dupã un şoarece prin curtea toatã.
Vânãtoarea fiind reuşitã
Mâţa începu grãbitã
Sã serveascã din trofeu,
Dar cum se întâmplã mereu
Apare un oarecare
Sã-ţi strice pofta de mâncare:
- Vai ce stricãciune serveşti!
- O sã te îmbolnãveşti,
Eu cred cã aş muri
Dacã aşa ceva aş primi!
Conchise domnul motan cu superioritate.
Mãta îl privi pe sub pleoape:
- Când o veni vremea rea
Adicã în casã nu te-ar mai vrea
Şi foamea sã-ţi râcâie-ne stomac
O sã rozi şi coada de drac!
Mãcar eu mã pricep la vânãtoare
Şi nu primesc gratuit mâncare!
Mulţumitã îl ignorã total,
Se tolãni la soare lângã un canal.
Moralã, felinã din fire
Ne dã de ştire
Cã lecţia de supravieţuire
Meritã s-o cunoşti,
Numai nişte proşti
Ignorã pe cel care
Se luptã pentru mâncare!
