Povestea spune, nu cea uzualã
Care e banalã,
Cea uitatã
Şi la secret pãstratã,
Cã Scufiţa Roşie nu ştia ce sã mai facã
Pe lup sã îl bage la apã,
Devenise de-a dreptul insistent,
Sã nu zic impertinent.
O vizita pe bunicuţa în neştire,
Asta era de-a dreptul hãrţuire!
Umblând Scufiţa pe cãrare odatã
O vãzu pe Alba ca Zãpadã,
Îngrijea o veveriţã şchioapã.
Ideea îi veni pe datã:
- Bine cã te-am vãzut frumoasã fatã!
Aş avea pentru tine o treabã,
De fapt nişte treburi mai mici
Pentru prietenii tãi,
Aia şapte pitici!
Albã ca Zãpada surâse blând,
Se uitã lung
Încât Scufiţa îşi înghiţi vorba:
- Asta nu-mi cunoaşte limba?
Pân` se hotãrî la o nouã abordare
Albã rãspunse, rãguşit şi tare:
- Sunt ocupaţi dragã, strâng fructe de pãdure
Şi e sezon de ciuperci,
Pe mâine sã mai încerci!
- Da aşa, de curiozitate aş vrea
Care e treaba?
- Pe scurt,
Vreau sã-l aranjez pe lup,
Nemernicul nu mai ştie altceva
Decât la buni sã se dea!
Albã o interogã puţin parşiv,
Dacã gândesc retroactiv:
- Parcã tu erai febleţea lu` domnu` lup
Mai pe la început!
Conchise ca Zãpada cu subînţelesuri
Şi continuã, tot în versuri:
- Îmi dau şi eu o pãrere
Sã nu fie vorba de avere!
Ce avere dragã!
Casa aia beteaga?
Bani deloc,
Bijuuri, alte valori ioc!
Atunci, conchise Albã, e alt interes
Asta a devenit pervers!
Ştii ce, dacã îl mai vezi, spune-i cã l-am cãutat!
Hai, te-am pupat!
Scufiţa rãmase un moment nãucã,
Ce sã mai zicã?
- Hei, da cu piticii cum rãmâne?
- Poate ceva reuşim!
Alba-i strigã de departe:
- Mai vorbim, mai vorbim!
Noi ce sã mai pomenim
Dacã şi vânãtorul pitit dupã un fag
Rãmãsese fãrã ecou
Adicã tablou.
Te aşteptai de la domnişoara Albã la ingenuitate,
Ca în reclame cu detergenţi,
Doar gânduri imaculate!
Morala îşi ascute flerul:
Viaţa de pãdure schimbã caracterul!
Aşa sã fie?
Vedem noi
În episodul doi!
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
draga Zenobia ,ma bucura faptul ca am primit o asemenea rugãminte,dar sã ştii cã e de lucru în pãdure! Cred ca va urma al doilea episod ,m-a rugat şi Scufiţa!
