Frumoaso auzi vântul,
Stã legat de un salcâm
Şi cântã ca un muezin,
De-atâta chin
Ce-ai picurat,
Când pãrul tãu l-a încurcat,
Narcotizat de-al pletelor parfum
Se tânguie biet cerşetor pe drum.
Tu habar n-ai,
Surâzi cã o naiadã
Şi Luna se holbeazã sã te vadã,
Atâtea suflete aprinse sunt pe stradã.
Şi tu nu ştii,
Ce doruri austere
Te înrãmeazã-n visul cel mai scump,
Râsul şãgalnic dacã ţi-l aud
Precum Ulise urechile astup.
Aici nu-i mare sã m-arunc în ea,
Şi nici n-o fac departe, la şosea,
Sinucigaşii nu cam au umor
Şi veselia ta eu o ador.
Stau sub salcâm, în noapte, rezemat,
Pe domnul vânt acu` l-am dezlegat,
Poate deschizi fereastra doar un pic,
Sã-ţi dea şi el pe coapse
Un pupic.
Frumoaso trece vara dupã varã,
Şi zilele ca fumul
De ţigarã.
Eu nu sunt vânt da azi mã jur
Cã într-o searã umbra
Tot ţi-o fur.
