Din ocean de sentimente,
Blânde nopţi şi nopţi de veghe
Se pliazã-n regimente
Într-un marş de mii de leghe.
Numai visul, liber zboarã
Pe acoperişul lumii,
Iar arcuşul de vioarã
Cântã balada iubirii.
aceste doua strofe au o deschidere mai ampla ,acel filing meditativ si sunt de fapt in sinea lor un poem,celelalte confirma in mod placut ca nici Eminescu,nici Alecsandri n-au devenit doar exemplare de biblioteca.
asteptam si altceva in aceleasi note ...cu stima
