gâfâituri sacadate de luminã
cuprind reumatic
apusul mieros
scãldând în valul şoaptelor
umbrele prelinse
ale gândurilor
retezând coama tremurândã
a munţilor
de pe Venus
împletind mai apoi
cozi din braţe de ape
sarcastice ape
în susur de noi
restrictiv ecou
diafan spulberat
în bucãţi de dor
vulcanic pãtrunde
şi lava din nori
fierbinte
şi iar ne îmbãiem
în şoapte diforme
în dulce amorţire
când timpul stã
în locul gândirii
