REZONANÅ¢E
Din înalturi, printr-o poartã,
Norii scuturã...Şi parcã,
Risipesc stele în joacã
Şi le-aşeazã roatã-roatã...
Toţi copacii stau grãmadã
Şi gândesc la ce-o sã fie,
Fiindcã azi din galaxie
Vin iar vorbe de zãpadã...
Doar o ramurã mai micã,
Ce vedea întâia oarã
Fulgii, cum din cer coboarã,
S-a mirat...Şi i-a fost fricã...
Mai apoi, privind atent
Pe la fraţi, pe la surori,
Sub micuţii obrãjori
Şi-a pus palmele încet
Şi uşor, ca în poveste,
Adormind sub cald veşmânt,
S-a visat cã-i pe pãmânt
Porumbel, ce duce-o veste...
Lucia Pãtraşcu Brãila
|
