Ci iarna asta iar se troieneşte…
Şi-mi umple sufletul cu nãluciri,
Precum în basmul ce se povesteşte,
Mã troienesc şi eu cu amintiri….
În vãlãtucul alb, ce în fuioare
Cuprinde tot întinsul, lãicere,
Noptatece, cu pete de culoare,
Vin gânduri care-mi stau ca o pãrere.
A fost odatã o poveste veche
C-o fatã, rãdãcini de primãvarã…
Şi c-un bãiat, ce-şi cãuta pereche…
Şi-a sãrutat-o atunci întâia oarã!...
Se troieneşte iarãşi iarna albã…
Mã troienesc şi eu cu-nchipuiri…
Iar în copac stã ramul sã se rupã
De nea prea multã!...Şi de amintiri!...
Lucia Pãtraşcu Brãila
