Când, botezaţi în apa din Iordan,
În care, lacrimile arzãtoare
Se-amestecau, nãscând mãrgãritare,
Ne-am limpezit privirea an de an
Şi am putut vedea cum Fiul Sfânt,
Ca sã-mplineascã Voia scrisã-n Legi
Sfinţite şi pãstrate-n veci de veci,
A coborât la oameni, pe pãmânt,
Noi am aflat ce este-o rugãciune
La Tatãl (Bunul Împãrat Ceresc!).
Am mai aflat, c-aceia izbutesc,
Ce cred în fapta Sa!...Ca-ntr-o minune!...
Cãci, din Iubire ne-am nãscut cândva…
Când s-a-mplinit întâia înfãptuire!...
Şi-acuma ştim cã, numai cu Iubire,
Venim la Tatãl !...Care ne-aştepta…
În Casa Ta Înaltã şi Sfinţitã…
Primeşte-ne în Razele Cereşti,
Cãci Veşnic Dãtãtor de Viaţã eşti
Şi ne aduni!...Recoltã pocãitã...
