Sfânt IOAN, Botezãtorul,
Înaintemergãtorul,
Cel nãscut cu o ursitã
De un Înger prevestitã,
A-nţeles c-are menirea
Sã împlineascã Proorocirea!...
A dus viaţã cumpãtatã,
Înfrânatã...Şi curatã...
Pãrul de cãmilã â€" hainã â€"
Lipia uscatã â€" hranã â€"
Şi a plecat în pribegie,
Pân-a ajuns în pustie...
Iar pe unde el trecea
De Cel Chemat proorocea,
Îndemnându-i pe bãtrâni
La posturi şi rugãciuni
Şi, la fel, cu stãruinţã,
Pe tineri, la pocãinţã…
Ca sã-i scape de pãcat,
În Iordan el a intrat,
Botezând pe fiecare
Pentru ziua-aceea mare,
Când va afla pe pãmânt
Fiul Domnului Cel Sfânt!
Rând pe rând îi boteza
Şi mereu le predica:
- â€ţ Faceţi cãrãrile drepte,
Pe Domnul sã Îl aştepte,
Faceţi Cruce Închinatã
Cei ce pe Domnul L-aşteaptã!â€
Într-o fericitã zi,
În faţa lui se opri
Iisus, Fiul Cel Curat.
Şi El a îngenuncheat
În Iordanul cel vestit,
Care-acum s-a sfinţit.
Îndemnându-l sã înceapã,
Aştepta botez cu apã…
Dar Ioan cum L-a vãzut
Pe Iisus, L-a cunoscut
Dupã albul porumbel,
Care-l însoţea pe Cel
Preasfinţit şi Preacurat!
Pe Domnul mult aşteptat!
Şi-a grãit cu glas pierit
Cãtre Domnul ce-a venit:
- â€ţ Nu sunt, Doamne, vrednic eu
Ca Fiul lui Dumnezeu
Sã stea jos, în faţa mea,
Şi primind a-L boteza.
Eu îngenunchez la Tine,
Fiindcã ştiu cã se cuvine
Sã m-aplec în faţa Ta,
Spovedind greşeala mea,
Ca privirea Ta seninã
Sã mã umple de Luminã!â€
L-a privit Iisus puţin,
Apoi a rostit blajin:
-â€ţ Fii, Ioane, liniştit
Şi fã ce ţi-a fost sortit,
Cãci nimeni nu poate-avea
Ce de Sus, nu i s-ar da.
Prin Puterile Cereşti
Ai primit, sã dãruieşti!
Eu mã aflu pe pãmânt
Sã botez cu Duhul Sfânt! â€ţ
Lucia Pãtraşcu Brãila
La Mulţi Ani tuturor celor care poartã acest nume!
