Pe strãzile copilãriei mele
Vii astãzi şi te plimbi din nou tãcut.
Sã cauţi iar pe cerul plin de stele,
O clipã de iubire de demult!
Å¢i-s paşii rari, şi pãrul ţi-e albit,
Iar glasul, poate, ţi-e mai stins acum.
În mânã porţi o floare de argint,
Fiindu-ţi ea pereche azi pe drum.
Nu ştiu pe unde te-a purtat cãrarea.
Şi nu mai ştiu nici cum ne-am rãtãcit…
Dar te-ai întors aici s-asculţi chemarea
Din parcul cu salcâmul înflorit.
Te vãd prin geam cum mergi încetişor...
Şi floarea mi-aminteşte de sãrutul,
Ce l-am primit cândva cu ea în zbor.
Eu ştiu cã astãzi mi s-a-ntors trecutul!
Şi cã mi-e dor de tine!...Tot mi-e dor!...
lucia Pãtraşcu
