Un vers iscat e ca o floare rarã!
O rãsãdesc acasã într-o glastrã,
O ocrotesc cu grijã, sã nu piarã
Şi-aştept, sã îmi zâmbeascã la fereastrã.
……………………………………..
E-o lacrimã! Jertfelnic cãtre lume;
Boboc de floare, strãlucind în vrejuri;
Medalion pe pieptul fãrã nume;
Fruct, care urcã-n viaţã din vârtejuri;
………………………………………..
Cãci, dacã-aş mai dori sã beau din cupã
Şi sã mai joc în hora de viori,
E, pentru cã, venind ceasul de dupã,
Va fi tãcere! Şi voi fi, doar, nori!...
