Când plânge viţa-n prag de primãvarã,
E semn cã apa vie a pornit
Sã strãluceascã-n bobul ce-o s-aparã
Ofrandã pe lãstarul înverzit!
Atunci te chem sã mergem împreunã
Sã mirosim cum bate vântu-n ramuri,
Când norii stau pe sus, pe cer, cununã
Şi doar pãmântu-şi pune caii-n hamuri.
Sã ne îmbãtãm cu zvonul dintre brazde,
Care-au cântat în reavãnã dospire;
Câmpiile sã ne primeascã! Gazde,
Ce ne aşteaptã verzi; şi cu uimire!...
Sã-mbrãţişãm cu ochii prinşi în roatã
Cuprinsul tot, mustind de începuturi
Şi sã-ntrebãm copacul de la poartã
Când ţese flori? Ca sã primeascã fluturi!
Hai vino şi adunã-mi apã vie!
Mã du pe dealuri sã privesc minunea;
Mã spalã-n raza stelelor din vie
Şi aratã-mi cã aici începe lumea!...
