A încerca sã-ţi spui pãrerea despre o carte scrisã de un copil, înseamnã sã te întorci acolo, în lumea lui. Este, cu adevãrat, o bucurie! Cine nu-şi doreşte sã mai petreacã iar în anii aceia senini, lipsiţi de grijile majore?
De aceea, m-am bucurat primind cartea â€ţZÂMBETE CONCAVE†scrisã de DORU CIUTACU, un poet care, la vârsta de zece ani, îndrãzneşte! Pornind în aventura lui Licurici! Surpriza a fost imensã! În primul rând volumul de versuri Zâmbete concave , Versuri şi cântece…şi câte ceva din…Matematica secretã a lui Licurici†( ca sã vã redau titlul complet!) a apãrut la Editura Univers Ştiinţific, Bucureşti, 2009, face parte din Colecţia Sãgetãtorul şi are o prefaţã a domnului Constantin D. Pavel, scriitor, o postfaţã semnatã de domnul Iuliu Raţiu, membru al USR şi o alta a domnului I. S. Mircea. Coperta patru este împodobitã cu vorbele calde, apreciative ale domnului Profesor Doctor Tudor Opriş. Apoi, autorul însuşi se prezintã direct în cele trei pagini care cuprind Palmares şi Palmares literar, din care aflãm cã Doru Ciutacu este un copil talentat, care face sport, cântã, recitã, danseazã şi, pentru ca timpul sã nu treacã în van, scrie…Scrie prozã, scrie versuri…În tot acest timp, care pentru el are dimensiuni nelimitate, participã la diferite concursuri interne şi internaţionale, unde culege premii şi trofee. Şi, ca se â€ţrelaxezeâ€, picteazã.
Volumul de versuri â€ţZÂMBETE CONCAVE†este structurat în patru pãrţi, fiecare cu un subtitlu distinct şi cu specificul ei. Şi în acord cu talentele speciale ale autorului, care încearcã tot, cãutându-şi calea spre stele.
Prima parte a cãrţii, intitulatã â€ţDezmierdând universul†cuprinde un grupaj de 26 de poezii, în care prin cuvinte simple şi calde pe care vrea sã le cunoascã: â€ţMã dor cuvintele nespuse, simt vocea lor!†( Mã dor cuvintele nespuse, pag. 11), simţind cã el se transformã: â€ţMã-mbrac în veşnic Prometeuâ€, (ibidem), poetul are ceva de spus. Şi atunci spune â€ţdansând, pictând şi fredonând suspineâ€, pentru cã are o dorinţã: â€ţ…sã-mi creascã liber aripi de rubine†(Aripi de rubine, pag 17), simţind cã: â€ţDevin Univers de idei în sfere de abis†(Cerc şugubãţ, pag. 34).
Partea a doua a cãrţii, intitulatã sugestiv â€ţŞi dacã versul alb e verde†înmãnuncheazã 21 de poezii. Majoritatea lor dezvãluie dragostea lui Doru Ciutacu pentru culoare. Penelul sãu poetic se joacã pe paleta de lucru, plinã de nuanţe potrivite de imaginaţia sa: â€ţUn astru se fãcea albastru, / altul alb…/ Prea alb pentru alb-astru! (Mã îmbrãcam în albastru, pag. 53). Chiar jucãriile sale intrã în acest joc de culoare, fiind şi ele albastre, cãci, la urma urmei: â€ţJucãriile îmi numãrã anii. (Joc fugar, pag. 51). Poetul se joacã mereu cu desenele, cu petalele florilor, dar face totul cu înţelepciune pentru cã nu se simte fericit decât atunci când poate dãrui ceva celor din jurul sãu. Orice…Un vers…O floare…Un zâmbet desenat pe o simplã coalã putea fi gol â€ţîn colţuri†sau putea avea â€ţprea multe cercuri†(pag. 62). Abia când îl împãrtãşea cu ceilalţi: â€ţ…zâmbetul devenea o sferã de vise†; â€ţAm început sã împart şi colţurile deveneau rotunde†(ibidem).
Partea a treia â€ţCântece†cuprinde 6 poezii în care ne întâlnim cu cântecele micului autor. Sunt cântece jucãuşe care încep cu un omagiu adus bunicii â€ţcu pãrul nins, ochii-i senini ca cerul†(Bunica, pag. 69). Toate cântecele se desfãşoarã â€ţAlergând prin zãpadã†(pag.79) şi, de aceea, gãsim â€ţColindã; Sorcova; Pluguşorul; Moş Crãciunâ€.
Ultima parte a cãrţii â€ţMatematica secretã a lui Licurici†este cea mai jucãuşã parte, în care autorul propune rezolvarea unor probleme ale cãror operaţii aritmetice sunt lãsate sã se avânte într-un şotron printre cãpriori, iezi, purcei, cãţei, pisici şi alte vieţuitoare. Doru Ciutacu aşeazã sarcini socotitoare chiar pe seama lui Moş Crãciun şi a Omului de zãpadã. În versurile sale toatã lumea participã la matematica lui. Pentru cã el este conştient de ceea ce a devenit: â€ţBunico, uitã-te, eu am crescut.†(Bunica, pag. 69).
â€ţ…port cu mine-n tainã tot ce am,
În zarea oglinditã verde-n viaţã,
Azi port ce-am învãţat şi nu ştiam.†(Sãrutând înfinitul, pag. 30).
Lecturarea versurilor lui Doru Ciutacu îmi însenineazã sufletul, îmi bucurã inima şi îmi hrãneşte speranţa. Îi voi spune ca şi altor copii minunaţi care ne îmbogãţesc viitorul: Panã uşoarã, în zborul tãu spre înãlţimi!
