Autor:	Lucia Pătrașcu ( Lucia Pătrașcu ) - [ DIVERSE ]
Titlu:	DESPRE O CARTE 11

POEZII PASTELATE â€" Conxtanţa Abãlaşei Donosã Volumul de versuri â€�ţPOEZII PASTELATE” al doamnei CONSTANÅ¢A ABÄ‚LAŞEI-DONOSÄ‚, editura SINGUR, Târgovişte 2011, 58 pagini, face parte din Proiectul â€�ţÎntoarcerea poetului risipitor” iniţiat de editura ca acelaşi nume. Un cuvânt de prezentare vine, cu reverenţã, din partea domnului Ştefan Doru Dãncuş Aceastã carte, pe care am primit-o în dar cu prilejul recentei expoziţii de picturã a autoarei, mã îndeamnã la câteva reflecţii. Pentru cã, vorbind despre aceastã scriitoare, poetã-pictoriţã şi pictoriţã-poetã, adeziunea celui care se aflã în faţa unei creaţii care-i aparţine este totalã. Puterea autoarei de a-şi exprima simţãmintele se împleteşte fericit cu puterea de a înţelege, de a simţi a celuilalt. De fapt, de a empatiza. Pentru cã cele douã pãrţi dau dovadã de bune intenţii: una de a transmite, cealaltã de a recepta. În mãsura în care acestea se întâlnesc pe drumul frumos al cunoaşterii, înrâurirea reciprocã este garantat fructuoasã. Cãci sufletul omenesc este înduioşat şi aceastã întâlnire aduce alinarea pe care o cautã fiecare. Tablourile expuse, o creaţie plinã de vivacitate, care conţin lucrãri executate în acuarelã (flori, naturã staticã, peisaj), graficã în peniţã şi graficã mixtã, se datoreazã nu numai dragostei cu care a lucrat, ci şi realitãţii pe care a zugrãvit-o. Din ele izbucnesc efluvii de bucurie. O bucurie apropiatã de ingenuitatea copilãriei, în care fiecare a visat la soarele sãu crescãtor. Cãci pictoriţa este un om care iubeşte viaţa, exprimându-se în aceastã formã de descãtuşare a trãirilor din vãlãtucul unor norme care, eventual, i-ar putea constrânge înţelesurile. Subiectul fiecãrui tablou este reprezentat, în felul lui, de tot ceea ce, zi de zi, ne înconjoarã. Oameni; naturã; flori; edificii - esenţã de mândrie; portrete - prinos de admiraţie şi recunoştinţã. Într-un cuvânt viaţã!... Despre compoziţia, expresia sau coloritul lucrãrilor? Aceştia sunt parametri pe care îi las spre analizã specialiştilor în domeniu…Voi spune doar cã partea picturalã a compoziţiei se împleteşte armonios cu acea parte poeticã a autoarei, care ne cheamã în fiecare tablou, pentru cã pictoriţa şi-a desenat trãirile sufletului sãu şi le-a lãsat sã vorbeascã privitorilor. Expresia tablourilor ne cheamã în lumea sa, în interioritatea sa sufleteascã, s-o aflãm şi sã o cunoaştem. Despre culoare? În aceste tablouri culorile alterneazã una cu cealaltã, uneori îndrãzneţ, conducând la tuşe contrastante sau suave, ambele variante fiind la fel de captivante. Alteori, o culoare alterneazã cu ea însãşi şi creeazã nuanţe fericit alcãtuite. Este aceastã alternanţã o luptã interioarã?...Este ca o disputã metaforicã între culoare şi nonculoare, printr-o construcţie armonioasã, care reconciliazã nuanţele între ele, rezultând lumini şi umbre, ce ne subjugã sufletul?...Sau este doar un joc prin care pictoriţa se cautã, se regãseşte şi se autoreprezinã? Pentru cã noi vedem cum din fiecare tablou transpare bucuria omului simplu, cu suflet mare, a cãrui imaginaţie se converteşte în aşteptãri, temeri, iluzii strâns legate cu asumarea unui drept, prin care doreşte sã spunã ceva, ca un strigãt spre lume, aşa cum face şi în scrierile sale. Ambele moduri artistice de exprimare (scrisul şi pictatul) ne aratã cã autoarea lor are o deosebitã mãiestrie, în care meşteşugul s-a împletit cu talentul şi peste toate se aşeazã, ca un corolar, dragostea de naturã, dragostea de oameni. Cãci doamna Constanţa Abãlaşei Donosã este şi o scriitoare redutabilã, fapt confirmat de numeroasele premii obţinute. Volumul de versuri, â€�ţPoezii pastelate”, în care penelul sufletului sãu zburdã neobosit pe clapele cuvintelor, reuşeşte sã prindã într-un şasiu de înţelegeri toate minunile din jurul sãu: frumuseţi din naturã, anotimpuri colorate, plecãri şi reveniri, rãtãciri şi regãsiri. Totul, cu o infinitã dragoste, aşa cum ne-a obişnuit în toate scrierile sale. â€�ţRevino şi-ţi / voi mai naşte / mângâieri de cuvânt / pe care sã le porţi / între palme, / strivite. (Revino!, pag. 41). Este chemarea acestei poete, care se închinã în Sfintele mânãstiri zidind în muzeul acestora picãtura de nemurire a picturilor sale, mulţumind Tatãlui pentru rodirea şi ocrotirea gândului bun. â€�ţTe caut în Sfânta Liturghie / Începutã în sunet de clopot.” (Te caut, pag. 41). Se înclinã în faţa pânzei albe, care-i nemureşte visele: â€�ţÎncã o pasãre - / Se opreşte în grãdina mea, / Lângã celelalte pãsãri tãcute - / Ca-n uleiurile mele nepictate” (Peisaj, pag. 10). Autoarea este mulţumitã de bucuria de a avea cui sã-i împãrtãşeascã trãirile sale. Poate fi un interlocutor cu care vorbeşte personal sau altul cãruia îi trimite scrisori. Grãdinii în care â€�ţDoar zãpada sclipitoare / e un covor fãrã sfârşit” (Scrisoare grãdinii, pag.10); iernii privilegiate, cãreia â€�ţPloaia, spalã toamna pãrãsitã / Aşternându-i iernii, / De nãmeţi, pufos covor.” ( Scrisoare iernii, pag. 34); primãverii â€�ţDoresc ca primãvara / Sã-mi fie oglindã nocturnã…/ Sã-mi fie poem sau stih de iubire, / Pentru noi, pentru picturã.” (Scrisoare primãverii, pag. 35); toamnei â€�ţAgãţatã-n crengi” (Toamnã supusã, pag. 36), când â€�ţTunã, plouã prãpãdind / Toamna-n gri s-a îmbrãcat.” (Scrisoare toamnei, pag. 34). Poeta, mereu gata sã dãruiascã â€�ţÎţi dau din dorul nevãzut / Un petic din inima mea /… / Îţi dãrui sufletul meu rãstignit…” (Îţi dãrui, pag. 40), închinã un vers de poezie pastelatã, pecetluind totul cu â€�ţ….mai mult / de-o îmbrãţişare: / sãrutul meu - / de toamnã şlefuit.” (A mai trecut o zi, pag.45), încercând sã eternizeze propriul sãu timp între locul naşterii sale â€�ţceasul cu cuc şi-o casã veche” (Tablou cu amintiri, pag. 9) şi locul trãirilor sale â€�ţÎn parcul vechi, cu ceasul cunoscut /…/ Era popasul nostru sfânt / De întâlniri tãcute.” (Oraşul cu amintiri, pag 7). Cu multã dragoste închinã sonate timpului â€�ţDacã pasãre aş fi / Cãreia i s-ar fi dat / Destinul de a fi pictor, / Å¢i-aş face un peisaj.” (Sonata timpului., pag. 39); ochilor â€�ţCei ce vãd lumea pentru mine / Şi-mi descriu întreaga naturã” (Sonatã ochilor, pag. 41); naturii â€�ţCerul meu privea prin stele…Ploaia mea cânta prin stropi…./ Eu vedeam prin ochii minţii / Dorul tãu, şoptit în şoapte” (Sonatã de suflet, pag 40). Şi lasã un fel îndemn, ca un testament: â€�ţPicteazã o pasãre, un copil, / O grãdinã, o fereastrã. / Privind cerul descoperi pãmântul. / Privindu-mã pe mine / Te vei descoperi pe tine!” (Tablou, pag. 22). Formula aceasta fericitã de a combina poezia cu pictura a condus, desigur, la o picturã plinã de poezie, la o poezie pastelatã, picturalã, fãrã a mediocriza pe vreuna dintre ele…Prin tot ceea ce realizeazã aceastã iubitoare de oameni şi de frumos, Constanţa Abãlaşei Donosã, doreşte cu ardoare sã arate tuturor, dar mai ales sieşi, cã este aici, în aceastã viaţã din care alege frumosul, oriunde s-ar afla el.!...Şi aici va rãmâne şi dupã!... Este pictoriţa care face din tablourile sale o poezie!... Este poeta care face din versurile sale un curcubeu de culori!... Lucia Pãtraşcu, Brãila, 10 februarie 2014

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	poate nu este prea târziu pentru tine sã înveţi câte ceva de la oameni de genul acesta. Ai putea sã înveţi si tu sã iubeşti frumosul contrar minciunii. Ar fi chiar frumos ca cineva sa poatã spune ceva frumos şi despre tine, dar oare cine sã fie acela ţinând cont de mizeriile pe care ai putut tu sã le faci doar într-o viaţã?

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]