prãbuşitã în stranã
plânge neputinţa
rãnilor din palmã
prin urechi
bate toaca
vestind
prohodul
necredinţei
cu milã şi iertare
Mãicuţa priveşte
durerea lumii din pumni
mângâie firul înroşit
cufundat
în albia pãcatului
din frunte
şterge cu un colţ de rugãciune
lacrima pocãinţei