Te detest faptã fãrã de-nţeles,
Mã mustrã conştiinţa instinctivã,
Când drumul ce l-am ales,
Se surpã şi mã poartã în derivã.
Cuvânt fãrã cuvânt,
Idee de reproş,
Te îmbrãţişez, te sãrut,
Cãit şi pãtimaş.
Înfrânt în lupta mutã,
De gândurile pãgâne,
Rãmân cu singurãtatea slutã,
A unei iubiri nebune.
Şi mã iubeşte ziua,
Şi mã urãşte o noapte,
Şi rãzvrãtitã-i ura,
Cu lacrimi sã se adape.
Dar n-am sã plâng,
Cu fruntea sus capul plecat,
Calc în picioare orice gând,
Sã mã amãgesc cã am uitat.
Când toate vin şi trec,
Oftez adânc, înghit în sec,
Cãci mi-este groazã,
De logica ursuzã.
|
