Pierdut în urma ta,
Pierdut în urma timpului ce vine,
Dar nu sunt trecut,
Dar nu sunt, încã, o amintire.
Ajuns la poarta infernului,
Pe urma paşilor mei, drept cãlãuzã,
Povestea eu-lui o ştiu,
Povestea mea, nescrisã scuzã.
O urmã de lacrimã,
Deschide drumul, sapã-n piatrã,
Şi sufletu-mi prinde,
O ultimã suflare, prinde viaţã.
Lacrima va stinge focul
Eternul legãmânt al vieţi-n faşã,
Atunci când arde,
Simţul meu şi fapta-mi laşã.
O urmã de regret,
Nu mã cãieşte, nu mã-ntregeşte,
Când merg în urma ei,
Pierdut şi rãtãcit, fãrã astre.
Da! sunt un orb,
Mânat de şoapte ce le rostesc, eu,
Pãşesc la nesfârşit,
Pãşesc, pãşesc pe un ecou.
03ianuarie2015
|
