Te intrebi calatorule,pribegind intr-un univers lacom:
“De ce trebuie mereu sa fac popas,obosind in zbor?â€
Pentru ca aripile tale sunt de ceara si se topesc,
Ti le topesc soarele nostru.
Intoarce-te in universul tau perfect si plin de cunoastere,
Dar nu insela asteptarile celor ca tine
Povestind neputinta,nedreptatea si lacrimile mele.
Vreau sa raman eu,unicul si nestiutul universurilor,
Vreau sa visez,sa cred,sa sper.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Nu pot sa fiu comparat cu unul din uriasii poeziei romanesti,eu incerc sa-mi creez prin cu totul alte surse propriul meu stil de a scrie.
imi place cum scrii,multa tristete negativism vezi totul in negru,dar si bacovia a scris in modul lui pesimist funebru,da ,moartea tristetea sunt sentimente fapte,pe care nu vrem sa le vedem nimeni nu vrea sa vada negru totul trebuie sa treaca prin lumina
