|
|
Anunţ:
Antologie literară colectivă
| |
| [
POEZIE ] |
Victor Bragagiu |
Noapte |
| |
Cum doreşte un cerb izvoarele de apã,
aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!
Psalmul 42:1
Cuvântul unduirii de pârâu
Recitã pergamentul scris în stele
Şi cântecele spicului de grâu
Se-nclinã-n hohotit de cucuvele.
Domoala fremãtare de salcâm
Nu îndrãzneşte sã se depãrteze:
Sunete rare, de pe alt tãrâm,
Tresar fãrâmiţându-şi paranteze.
Cereasca barcã pânza-a-mprãştiat,
Ce, zdrenţuitã-n urma ei se trage
Prinzând şi rãsturnând în înnoptat
Din valuri delicatele catarge.
Prin umbre luminoase hoinãrind
Tãcerea, aruncând priviri de pândã,
Când se piteşte-ascunsã ca un gând
Şi când zvâcneşte-un ţipãt ca sã prindã.
E miez de noapte. Stelele ca lãnci
În codru lunecoase-s aruncate,
Sunã pe vânt ecouri de tãlãnci
Din tainiţele duhului de noapte.
Un clopot suspinã cãzut în somn
Prin întuneric murmurând un dangãt
Plutind printre şoptiri de liliom
Şi revãrsarea florii de pe creangã.
E noapte fãrã zare de hotar
Privirea când îşi pierde înţelesul,
Când soarta e privitã ca-n zadar,
Iar bezna îşi îndeasã dur succesul.
Vin la izvoare cerbii de argint
Privind în jur cu patima timidã
Şi îşi apleacã ramuri spre pãmânt
Cerul înalt, prin ape, sã-l deschidã.
Undele moi duioase clipocesc
Cuvinte ce se leagãnã ca spice,
Crini dalbi în ele cerbii strãlucesc
Neîndrãznind coroane sã-şi ridice.
În ochii apei stelele socot
Prinzându-le pulsarea lor de viaţã,
Sã-şi rupã vãzul de la cer nu pot,
Iar cerul li se uitã-adânc în faţã.
Aşa şi stau privindu-se-n priviri
Cu gingãşie atingând tristeţea
Cã-n palide imagini de iubiri
Începe sã-nfloreascã frumuseţea.
Victor Bragagiu
|
| |
| Data
înregistrãrii textului:
17.08.2014 |
| Numãr
accesãri / comentarii:
758 /
2 |
| |
|
«Cenaclul
Literar Online» |
«Noduri
şi Semne» |
|
|
|
|
|
