Autor:	Emanuel Guralivu ( poemil ) - [ POEZIE ]
Titlu:	viziunile sf. Diminustin

-poem lãmuritor- a. poemilica întâia. Omagiu lui Nichita Stãnescu poetul mãnâncã zilnic din fructele singurãtãţii pentru cã singurãtatea este începutul fiecãrui lucru el mãnâncã pentru cã nu are încotro foamea este sângele lui el mãnâncã şi bea fãrã sã se sature vreodatã dacã s-ar sãtura inima lui s-ar opri înnourându-se de plumbul cel mai adânc din fericire el nu se saturã pentru cã nu este fel de mâncare sau de izvor care sã-l sature poetul nu cunoaşte toate lucrurile pentru cã dacã le-ar cunoaşte nu ar mai avea nici un motiv sã scrie poetul nu luptã pentru cunoaşterea absolutã el luptã pentru a crea creaţia înseamnã cunoaştere poetul nu este ateu dar nici foarte credincios, el nu se supune unor ritualuri religioase poetul se luptã cu îngerul lui Dumnezeu pânã se ascute şi devine mai tãios decât un bisturiu pânã se îngereşte întru chipul ascuns al lucrurilor poetul nu cautã sã înţeleagã el cautã pentru cã în sine cãutarea este însãşi inima lui se spun multe lucruri despre poet, bune şi rele, dar asta nu înseamnã decât cã poetul este real, palpabil, sângerând, pietros, amabil, simpatic asta înseamnã cã el poate muri dintr-o înţepãturã de trandafir poetul nu are pasul şi statura unui soldat el are pasul şi statura unui poet cum este sau aratã un poet ? un poet aratã şi este în felul lui ! ce crede un poet despre poezie ? un poet nu crede despre poezie el este însuşi poezia ! când un poet se aflã în faţa unei uşi nu înseamnã cã o şi va deschide poetul nu este nici învingãtor dar nici înfrânt, lupta lui nu cunoaşte aceste unitãţi de mãsurã lupta poetului este nisipul din clepsidra lui, cu ea se mãsoarã înãlţimea şi adâncimea poetului, prin luptã existã ziua şi noaptea şi anotimpurile toamna unui poet nu este acelaşi lucru cu toamna unui om obişnuit ziua unui poet poate avea numai dimineaţã sau numai înserare sau numai amiazã poetul n-a nãscut cuvintele ci cuvintele l-au nãscut pe poet, la început erau cuvintele şi cuvintele au creat poetul şi poetul le-a rostit singura planetã locuibilã este inima poetului, dacã poate vorbi cineva despre om acela este poetul şi nu pentru cã poetul l-ar cunoaşte pe om foarte bine, ci pentru cã poetul este om poezia este o prelungire a poetului în fiinţa lucrurilor ca şi cum poetului nu-i ajung doi ochi o gurã douã mâini şi douã picioare

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	nu e neaparat un fix. sa zicem ca a reprezentat ceva la un anumit moment. si atit.	poemil
2.	ai un fix cu Nichita.. ori mi se pare? Poate ca te-as admira daca nu as fi atat de crispata de numele asta... Toata gasca... Nichita! Nichita! Ce draq, nu s-a mai nascut alt poet in tara asta? Sorry.. la urma urmei nu e vina ta ca-ti place nici ca pe mine	Cristal

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]