se pleacã
spre valuri
se moare
departe de ele
se iubeşte în spaţiul limitat
dintre om
şi om
se cautã viaţa cãreia sã-i corespundã
firul de nisip de sub gene
se trage de raze mai spre mal
croaziere
între douã maluri
de aceeaşi culoare
între aripi albastre
şi îngeri
şi iar oameni
şi voci
o lume care se pregãteşte sã se întoarcã
în oceanul genezei
fãrã goliciunea dintâi
numai vapoare
se strecoarã printre priviri
rãmânând nebãnuite
în afara lumii
strãine
care uitã cã ultimii solzi nu se dãruiesc
oamenilor.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Imi pare rau ca viata reala,cea de zi cu zi,te-andepartat de cuvinte...as fi vrut mai mult de la tine;esti poezia intruchipata!...
