nu-ti merit luntrea Doamne
nici bunãtatea de-a mã scoate la liman
m-am închinat apusurilor rosii
si-n zorii cine ştie câtor toamne
am alungat cocosii
sau am zâmbit în timpul slujbei
când se dãdea citire
din Ioan
am blestemat
si piatra din cale s-a ferit
când încercam cu mâna
vulcanul de-i în clocot
am râs bogat si-adesea
de Tine si de mine
cu limba vreunui clopot
atunci în sãptãmâna
când spinul sângera
si nu stiu dacã ti-oi fi spus
minuni cu mine sã nu faci
stiu cã vorbesc prea mult
Tu vesnic taci...
eu sunt supusul nesupus
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Eşti un supus talentat, ferice de tine. Uite cã am uitat ce voiam sã mai spun. Ar trebui sã se vadã textul de comentat în timp ce comentez. Ai ceva din stilul marelui Adrian Pãunescu, bine a zis cine a zis. Sper sã mai postezi şi aici. O searã fericitã.
