am cãzut dintr-o amintire a mamei
despre tata
într-o apã rece în care moaşe bãtrâne taie lacrimile crude
de la buric
şi astfel sunt şchiop de un frate de o sorã cu sângele transparent
din genunchiul acestei idei desenez un pat din carton
dorm pe nişte stele aruncate la gunoi
ridic ziua încã desculţã sã-şi numere animalele care se pierd
într-un tramvai numit dorinţã
şi mã încalţ cu fiecare urmã pierdutã prin gaura de la suflet
lãsând uşile deschise pânã la inima mea
care scrijeleşte pe-o bucatã de buzã
miluiţi-mã
cu mine pierdut printre voi
