Mã ţine inspiraţia de-o mânã sã nu mor,
Şi scriu ca o nebunã…în lume tuturor
Ca sã mã prind de suflet…sã nu alunec tare,
E viaţa iad de varã si lumea e prea mare.
Mã ţine un creion sã scriu încã o clipã,
Sã nu mi se destrame
Ce încã se despicã.
Am sã mã chinui toatã viaţa s-o trãiesc
Pânã la nemurire…si pânã-mbãtrânesc
O singurã luminã…un singur far de jad,
Sã stau la verticalã…sã trag aer, sã trag.
*
Sunt o bunicã proastã în patul de mormânt
Si cine mã mai ştie…nici eu nu ştiu ce sunt
Pierdutã printre falduri de pãturã subţire,
Mi-a apãrut un rid
E singura sclipire.
Atât de transparentã….cã ştiu cã nu mai sunt
Si nu mã crede nimeni
Cã stau într-un mormânt.
