Rasul tau prostesc imi palmuieste scurt o
molecula din inteligenta. E gura mea de aer
preferata.
Ne surprind experimentand poznas dintr-o
fizica talcuitoare care ne descreste in
secretii de spirit.
Cum te pricepi sa-mi gasesti ghicitori,
si-apoi cum mi le taci...
Sa ma intrebi mereu.
Afanati, derivam sepale de amor pestrit,
iz indisolubil de lacramioare are de gand sa
ne aminteasca incheieturile manilor.
Sub invelitori instelite intimidam
anotimpuri.
Genele tale plagiaza cast clipuri de
ultaviolete asupra-mi, si parca rosu e cea
mai slaba culoare.
Epiteliali, rodim calduri nesolare.
Cu varf de limbi scarandiv ne invatam
analfabetii,
din vocale de borangic ne punem nume
sufletelor.
Cu mini-orchestre portabile-n auricule
valsam stradal siluetele oxidate,
in tramvai, printre camarazi voiajori
conjugam murdar verbe reflexive.
Mana dreapta mereu ocupata-ti ciudat c-o
piatra deformata,
tu pre ocupat sa respecti mereu patru
centimetri de ne-noi
ca sa-i putem contamina ideativ cu
bizarerii...in soapte de chibrit.
Din mixuri de Univers ne-am cultivat avocati,
ca-n pledoaria lor antonimica sa ne predam
sortile.
Diagnosticata c-un patos fara de pereche, re-
memorez neorb in simt ce am trait niciodata.
