România n-o sã piarã, frãţioare, niciodatã
De la ceruri, pe vecie, de strãbuni e câştigatã
Capul lui Mihai Viteazul, mândru încã ne pãzeşte
Norii cerului albastru îşi vorbesc pe româneşte
România va renaşte din cenuşã de cuvinte
Alungând stihia nopţii rãsãritã din morminte
Falnic viitor se scrie pentru neamul cel curat
Iertãtor şi bun şi harnic şi prea binecuvântat
Fraţilor, e scris în carte drumul nostru spre luminã
Sã deschidem astãzi poarta timpului ce va sã vinã
Nu v-aţi sãturat de mofturi, rãtãciri şi osanale?
Faceţi sã rãsune goarna deşteptãrii generale!
Hai sã ne-adunãm pe calea reîntoarcerii acasã
Doar aici, în ţarã, pâinea e o tainã preafrumoasã
Nicãieri în lume munţii nu-ţi zâmbesc pe înserat
Cum te-ntâmpinã Carpaţii sub vãzduhul înstelat
Cinstind brazdele sfinţite de atâţia bravi eroi
Adevãrul şi iubirea sã le-aducem printre noi
Plai de dor udat de lacrimi dar de ceruri mult iubit
România e povestea unui neam fãrã sfârşit
