La opt , acasa , si nu vad din nou pe nimeni,
Gambele imi cad iar cangile deschid o yala
de rugina,
Intru in bucataria plina de gandaci ce nici
macar acum nu fug
n-aud , nu vad , nu simt, ca un fel de proust
dar pot patrunde in creier si ma asez pe el ,
putin la stanga , nu mai mult, ca pe-o
canapea,
sunt liber!
pot sa vad din nou,
cum prostia se plimba prin groapa de gunoi,
cum larva sta in fata si nu o vede
ma vede pe mine si eu n-aud
impuns fiind de o cange doriana,
la scoala liber as vrea sa fiu
dar larva ma intreaba ceva de modernism si
proust
sunt distrat , sunt obosit , nu pot sa-i
raspund
dar trece
ajung la o cantina in care viermii colcaie
in paine
imi iau tava de plastic cu farfurii de
portelan
si astept la rand
i-au patru felii si vad mucegaiul cum sta
intins pe ele
ma striga petre si imi intinde mana,
ma asez pe scaunul putred, cu picioare de
metal, de carii plin
petre miroase a otet, mananc dar nu simt
nici o utilitate
ca cea expusa de un trifan;
sunt liber
pot sa aud din nou
o iau in maini , vreau sa o inteleg
ma apropiu de enigma , de o otilica
ii intru in piele,ma despart in bratele mele
de meduza,
sunt un lizozom
inot in delta vietii
simt sangele cum geme rupt si curatat de
mine,
realizez ce e efemerul cand stimuli electici
imi trec prin corp
arhitectural, ambiguu , psihologic , deviant
dar realist
si nu cum larva ma intrebase de-un fel de
proust;
calinescu intra in mine , ma traverseaza
imi rupe invelisul de carne si imi lasa
liber spiritul.
sunt detasat de toti ,de lume
nu sunt o specie sociala aflata in fata unei
larve
desi groapa de gunoi de clasa e aceeasi ,
acum
ma aflu in fata unei profe cu sosete de
diamant ce nu stie cum ma cheama.
