Acolo unde valuri amare
pictau
cerul de opal
din care te-ai întrupat
august, uimitor-
ca arcul zãrii â€" albatrosul,
unde sãlcii curgãtoare
împleteau necontenit
mlãdiţe de aripi
pentru copiii firii,
unde aşteptau ruguri de ispite,
tãceri nedospite,
ascunse
în canioane neumblate,
acolo, în retorta vremii,
se distilau simţiri mocnite,
iar osatura infinitului
se sprijinea pe credinţã,
pe raze de speranţã,
acolo unde pioleţii
ni se înfigeau în zãpadã,
unde soarele
devenise fluture de foc,
acolo,
pe creste de poveste,
am existat NOI.
